Pasiunea pentru șah

Cum o menținem și cum avem o călătorie ”șahistă” plăcută

Frecvent aud expresia „copilul e pasionat de șah, ar juca toată ziua”, însă mă întreb: unde îl va duce această pasiune? Îi oferă mediul oportunități pentru creștere personală?

Sunt înconjurat de mulți copii sclipitori, unii reușesc rapid să strălucească pe podiumuri, dar apoi vine greul și ce facem cu pasiunea? Se evaporă?

Ca în orice sport, creșterea te motivează cu adevărat. Trofeele și medaliile sunt semnalele că ești pe drumul cel bun dar cel mai important e să simți tu că ai devenit mai bun.

Iată principalele cinci aspecte care cred că îți poți păstra pasiunea pentru șah pe termen lung.

1. Să joci partide

Șahul ține de îndemânare, la fel ca învățarea unui instrument. Dacă doar studiezi și nu joci, atunci nu vei progresa.

Trebuie să acceptăm că vom pierde multe (enorm de multe) partide, să ne luăm lecțiile și să ne ridicăm.

2. Să analizezi partidele

Îi încurajez pe elevi să-și facă un jurnal electronic, în Google Sheets, cu cel puțin o lecție din fiecare partidă, chiar și blitz sau rapidă. De asemenea, avem tendința să accentuăm înfrângerile și să acordăm puțin timp victoriilor...după care ne mirăm că ne scade pasiunea…

Soluția: un jurnal cu momentele tale de geniu.

Am observat că e greu pentru un copil să scrie ce a gândit, ce putea să facă, să-și extragă lecțiile și apoi să primească alte idei de la instructor, dar e munca cea mai eficientă.  Există metoda Chernev, mai lungă, în care analizezi fiecare mutare sau mai este metoda momentelor cheie, în care stabilești momentele cheie și le descrii ca pe o poveste, scrii alternative mai bune și câteva lecții pentru viitor. Alături de instructor, se adaugă alte lecții.

Analizele tale vor fi și mai ”bogate” pe măsură ce vei învăța mai mult șah - Asta ne duce la al treilea aspect al pasiunii.

3. Să studiezi șahul

Ai găsit o carte de șah dar nu o înțelegi și nu aplici nimic din ea? Pune-o departe și revii la ea când nivelul tău a mai crescut. O să ți se pară că cineva a schimbat paginile între timp. Realitatea e că șahul devine mai greu. Mulți jucători fără rating apar la turnee, memorează deschideri și te pot învinge cu ajutorul memoriei, dacă nu studiezi suficient ca să iei decizii cât mai bune. Trebuie să-ți faci antrenamentul mai greu decât partida.

Există o mulțime de cursuri video dar învățarea devine pasivă și trebuie să le urmărești ca un profesionist ca să fie cu adevărat utile: hârtie, pix și tabla lângă tine pot face diferența.

4. Să respecți jocul

Să-ți așezi piesele cand ai terminat partida (uită-te la ce a făcut Gukesh imediat după ce a devenit campion mondial), să nu-ți ironizezi adversarul, transformând șapte pioni în șapte cai (tot mai mulți “haiduci” apar la turnee), să apreciezi un calcul profund al adversarului, să ai dorința să analizezi cu adversarul o partidă pierdută, să joci o partidă cu ideea de a crește…Cam așa văd eu respectul față de joc.

5. Să nu te compari

Ca părinți e important să nu-i comparăm noi, prima dată, cu alți copii. Vreau ca al meu copil să reușească pentru că eu sigur aș fi reușit cu toate aceste resurse…dar e altă lume, cu multe atracții. 

Pentru fiica mea condițiile mele sunt simple: mergi la competiții din afara orașului dacă te-ai pregătit și nu-ți reproșez nimic atât timp cât ai dat totul. Nu mă uit pe clasamente niciodată în timpul turneului, mă interesează doar partida actuală. Experții ne recomandă să evităm veșnica întrebare ”ce-ai făcut?” de la finalul partidei, dar se pare că nu e ușor. 

La ultimele campionate naționale de juniori de la Olimp am avut o revelație: eu analizam partidele adversarei elevei mele, jucate la campionatul european de la Praga care durase 10 zile, iar nouă nici prin cap nu ne trecea că putem pierde acea partidă. Într-un final a fost remiză dar…noi nu aveam experiența acelei adversare, aveam în față un copil care știam că a dedicat 10 zile intense acestui sport, la un nivel elevat, iar noi vedeam victoria ca un drept. Șahul e frumos pentru că David îl învinge pe Goliat. Și dacă o pierzi? Poți fi liniștit cu asta? Ești o persoană mai slabă dacă ai pierdut o partidă de șah? Normal că nu…Faptul că simți altceva înainte de intrarea la partidă, îți creează și mai mult stres și îți scade nivelul de joc.

” 1 din 5 copii de-ai dumneavoastră dacă rămâne în șah până la 14 ani, ați făcut o treabă extraordinară”. Asta mi s-a spus la ultimul curs de perfecționare pentru antrenori.

Mă așteptam la un obiectiv de genul ”formează un campion european în următorii 5 ani”.  Totuși, mi-am făcut treaba dacă unul iese campion european iar 100 se lasă definitiv? Eu zic că nu… și atunci poate că, prin această idee, voi ajuta la un mediu mai bun pentru copiii noștri. Mulți învinuiesc școala, cu exigențele ei, pentru retragerile copiilor, dar cred că acest motiv ne ia din responsabilitatea de a îmbunătăți lucrurile.

Așa cum ați văzut la ultimele noastre turnee, totul a fost creat pentru bucuria copiilor, respectând șahul și lecțiile pe care ni le oferă. Împreună - copii, părinți, arbitri, organizatori și instructori - putem face acest mediu de vis.

Ce îmbunătățiri propuneți?